Intrebări

Eu: Ştii ce m-a durut

azi-noapte?

Că-mi poţi trece prin minte

Şi că tot pustiul meu

Îl vei putea întoarce împotriva-ţi!

Răspuns: 

Îmi intră dorul

tău prin piele

până la măduva plină

 de meduzele microscopice

când simt

acostarea scoicilor

insuflându-mi  nemurire

că vei deveni perlă…

Marea mea, Divina!

marea

nisipul şi-l duce departe

unde valurile sărută

buzele norilor cu-o şoaptă

furtună

i-e dorul de-amantă de-o noapte

într-o îmbrăţişare se pierde învălurată

mareea

se-ntoarnă

unduind în versuri îndrăgostite

până unde se sfârşeşte dorul şi încep eu

veşnic respirând iubirea mării

până unde ţărmul desfată intens amor

ce caut eu,

când căutarea vine

în zâmbetul tău clipocit în obraji?

e-atâta viaţă cu tine, Divino,

şi umezi genunchii târâţi în aval!

Din prea mult suflet

Ai venit?

fă-te comod în suflet

va fi o iarnă grea

se vor înzăpezi iubirile

viscolite de lacrimi

de fericire

vor înflori până sus

ferestrele cu fiori de gheaţă

focul va pâlpâi liniştit

în lumina zâmbetului meu.

Anotimpule, nu mă împarţi cu nimeni, am sufletul atât de plin de tine!

Tic-tac în noapte

a ticăi în părul tău nopţi cu secunde-stele

e ca şi când orele le-am trăit cândva

prea lungi prea ascultări fine în ureche

a ticăi în joc de cuvinte secunde-stele

e ca şi când trăirea am veşnicit-o cândva

prea eterna prea luciferica – ceasului neîntors

a ticăi minutarele pe cadranul morţii

e ca şi când întunericul lipseşte de la mâna dreaptă

prea stângace prea paradisiacă expresionist veşnicită

a ticăi în spaţiul trupului tău

e ca şi când veşnicia e infirmă fără tine

prea minut prea secundă de atemporalitate

păreri şi adoraţie

părerea mea

tot ninge, şi nu demult,

şi nu oricum, şi mă deprimă

nu-mi place, cum virgule aştern pe hârtie

şi tot ninge cu ele

până mă ia ameţeala

virgulă acum, virgulă după, iaca virgulă acum,

că pot,că vreau, că mă deprimă

şi tot ce enervează eu ador.

părerea mea?

şi nu demult o am

şi nu oricum şi nu deprimă

că virgula lipseşte avangardismul aştern pe hârtie

şi –o mototolesc în versuri noi

de - adâncă meditaţie

mă recunoaşte intuiţia minţii mele

când pot, când vreau şi mă dispune

că tot ce m-ameţeşte eu ador.

Printre astre...in memoriam

m-am căutat în noaptea oarbă

când nu m-am regăsit destin în stele

păşeam bâjbâind într-o viaţă moartă

şi nu-ncăpeam de grele mângâieri serene

m-am resemnat cu - orbirea sacră

am atins aripile îngerilor din senin

 uşor m-am înălţat până ce-naltul

l-am învăţat, în timp, să-ngroape

îmi luminează ochii de iubirea

stelei ce-a murit demult în noi

şi nu ştiu, soarele mi-arată norul

pe care-adorm când rănile nu dor

Unde eşti zâmbet, de ce nu-mi eşti pe obraz?

Ne(noroc)

De nenoroc ţi- atârnă sufletul ca de viaţă,
Ţii în palme pământul, luna, soarele şi norii,
Tresari din tot auzul când l-au atins condorii,
Şi stelele din spice dansează ca – ntr - o horă.

Ţi-e nenoroc privirea, în crunta ei putere,
În  zbatere furtună si moarte necrăiască,
În miturile legii dorm doruri şi mistere,
Ca-n golurile lumii intens de nefirească.

Ţi-e nenorocul ca floarea unghiei sonore,
Mireasma de lumină şi leacul nimicnicit.
Închinăciunile - ascund în ierburi încrucind.

Dar nenoroc ţi-e încă şi mai presus de toate,
Câte n-ajunge gândul şi cerul nu le ştie.
Şi aşteptarea boleşte-n tristeţea care nu învie:

Ce nu să fie poate şi nu va putea să fie?...

absenţă

Marele absent...

între rămânere şi plecare

foarte aproape de continuitate

foarte aici de acolo.

Rămâi absent ...

Eu....aici...

Tu....acolo...

Oriunde   aici   şi    acolo

Oricum absenţi

şi

NOAPTE.