Printre astre...in memoriam

m-am căutat în noaptea oarbă

când nu m-am regăsit destin în stele

păşeam bâjbâind într-o viaţă moartă

şi nu-ncăpeam de grele mângâieri serene

m-am resemnat cu - orbirea sacră

am atins aripile îngerilor din senin

 uşor m-am înălţat până ce-naltul

l-am învăţat, în timp, să-ngroape

îmi luminează ochii de iubirea

stelei ce-a murit demult în noi

şi nu ştiu, soarele mi-arată norul

pe care-adorm când rănile nu dor

Unde eşti zâmbet, de ce nu-mi eşti pe obraz?

Ţie, Drăgălaşule…(in memoriam)

Hoţii au prădat lacrimi de mărgăritare.

Niciodată nu i-am iubit aşa de mult că le-au vândut în piaţa nebuniei,

 cu…gerul îngheţat

de proaste cântări.

Dar mai aveau într-un cufăr prăfuit o dimineaţă…

Am cumpărat-o la un preţ de nimic…

Vreau să mă trezesc cu ea, să beau cafea şi să-i vorbesc despre…mine, şi despre gânduri prădate.

Să fim prietene, ea – blonda, eu – bruneta, ea – îngerul, eu – nădejdea, ea – sufletul, eu – trupul, ea – pasărea cerului, eu – strigătul amar…să fim ceea ce am mai fost…

Da, ne ştim!

A lipsit puţin, că s-a pierdut în noapte…

Deschide ochii, sa-mi fii tu...

Icoana mea, Inchinaciune!

Ralucai...

iubeam amândouă
suferinţa
şi-o ascundeam departe de tot
şi de noi

în aproape
liniştea de dincolo
doar tu ai trecut desculţă
fără ochii tăi

i-am păstrat să rătăceşti
prin liniştea de aici
şi atât de amară
în care doar noi două mai vedeam

nu-ţi regreta îndepărtarea
întreabă-ţi tălpile ţărânei
ce-o să te poarte pe potecă:
„- Voi sunteţi „ noi două”?

„- Suntem doar noi abandonate pe poteci!”