părerea mea
tot ninge, şi nu demult,
şi nu oricum, şi mă deprimă
nu-mi place, cum virgule aştern
pe hârtie
şi tot ninge cu ele
până mă ia ameţeala
virgulă acum, virgulă după, iaca
virgulă acum,
că pot,că vreau, că mă deprimă
şi tot ce enervează eu ador.
părerea mea?
şi nu demult o am
şi nu oricum şi nu deprimă
că virgula lipseşte avangardismul
aştern pe hârtie
şi –o mototolesc în versuri noi
de - adâncă meditaţie
mă recunoaşte intuiţia minţii
mele
când pot, când vreau şi mă
dispune
că tot ce m-ameţeşte eu ador.
După virgulă mereu urmează ceva, chiar dacă, repetat, unele sunt doar sinonimele unor stări cărora numai un punct le poate pune capăt. Mă gândeam, oare acel punct şi virgulă este "catârul" ce ia naştere din relaţia virgulei cu un punct?
RăspundețiȘtergereÎncă nu ninge, dar fulgii se dospesc în aluatul rece al necuprinsului.