a ticăi în părul tău nopţi cu
secunde-stele
e ca şi când orele le-am trăit
cândva
prea lungi prea ascultări fine în
ureche
a ticăi în joc de cuvinte
secunde-stele
e ca şi când trăirea am
veşnicit-o cândva
prea eterna prea luciferica –
ceasului neîntors
a ticăi minutarele pe cadranul
morţii
e ca şi când întunericul lipseşte
de la mâna dreaptă
prea stângace prea paradisiacă
expresionist veşnicită
a ticăi în spaţiul trupului tău
e ca şi când veşnicia e infirmă
fără tine
prea minut prea secundă de
atemporalitate
Între secundă şi clipă e distanţă mare, nici ticăitul inimii nu poate surmonta această prăpastie. Ştii ce e curios? E curios faptul că oamenii sunt aplecaţi prea mult pe secundare uitând să măsoare clipele, pierzând în felul ăsta ticăitul zilelor, chinuindu-se în tic-tac-ul nopţilor în care timpul pare că se opreşte.
RăspundețiȘtergere