marea
nisipul
şi-l duce departe
unde
valurile sărută
buzele
norilor cu-o şoaptă
furtună
i-e
dorul de-amantă de-o noapte
într-o
îmbrăţişare se pierde învălurată
mareea
se-ntoarnă
unduind
în versuri îndrăgostite
până
unde se sfârşeşte dorul şi încep eu
veşnic
respirând iubirea mării
până
unde ţărmul desfată intens amor
ce caut
eu,
când
căutarea vine
în
zâmbetul tău clipocit în obraji?
e-atâta
viaţă cu tine, Divino,
şi
umezi genunchii târâţi în aval!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu