Inghetatele umbre........ce-si frâng anii în mâinile bolnave, răzbesc împingând cu ele uşa dinspre miazănoapte. ...colo păşesc pe vârfuri să nu trezeasca dezordinea gândurilor furate, şi fii sigur, vor trage cu urechea să desluşească nemuritorul lor sfârşit….Şi aşa amar noroc e jocul de-a fericirea singurătăţilor, unde doi ochi scurg lacrimi de neputinţă!