Oricât de înzestrată aş fi cu o adiere de sinceritate, înlăcrimez până şi cele mai neveşnice iluzii.

sâmbătă, 24 iulie 2010

Şi plângi în rochia, mireasă!

Plângi!...
Şi-ascultă-ţi foşnetul durerii-n palma mea…

Plângi!
Şi clipa mea îţi va scurge infinita ta poveste…

Plângi şi plângi!...
Şi vara nu-ţi va fi vară-n toamna grea…

Şi plângi, mai plângi!...
Şi lasă-ţi curcubeul pe cerul visurilor mele…

Plângi?...
Dar să nu plângi la nunta mea,
când ploaia îţi strânge-n poală
lacrimile de dantela grea.