Oricât de înzestrată aş fi cu o adiere de sinceritate, înlăcrimez până şi cele mai neveşnice iluzii.

marți, 6 iulie 2010

Umbre dezgolite

Inghetatele umbre........ce-si frâng anii în mâinile bolnave, răzbesc împingând cu ele uşa dinspre miazănoapte. ...colo păşesc pe vârfuri să nu trezeasca dezordinea gândurilor furate, şi fii sigur, vor trage cu urechea să desluşească nemuritorul lor sfârşit….Şi aşa amar noroc e jocul de-a fericirea singurătăţilor, unde doi ochi scurg lacrimi de neputinţă!