Oricât de înzestrată aş fi cu o adiere de sinceritate, înlăcrimez până şi cele mai neveşnice iluzii.

vineri, 28 mai 2010

Ce folos că întristarea apleacă salcia ochiului, când plânsul fiinţei iubite zâmbeşte pe buzele de aer ale suferinţei?
Publicat de la
Etichete:

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)