Oricât de înzestrată aş fi cu o adiere de sinceritate, înlăcrimez până şi cele mai neveşnice iluzii.

vineri, 28 mai 2010

Versurile încremenesc în sânul nopţii ca stalactitele în peşterile ochiului Doar numele meu, dispărut, se mai înalţă pe colonadele florilor .
Publicat de la
Etichete:

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)