Oricât de înzestrată aş fi cu o adiere de sinceritate, înlăcrimez până şi cele mai neveşnice iluzii.

sâmbătă, 27 februarie 2016

Intrebări



Eu: Ştii ce m-a durut
azi-noapte?
Că-mi poţi trece prin minte
Şi că tot pustiul meu
Îl vei putea întoarce împotriva-ţi!

Răspuns: 

Îmi intră dorul
tău prin piele
până la măduva plină
 de meduzele microscopice
când simt
acostarea scoicilor
insuflându-mi  nemurire
că vei deveni perlă…

sâmbătă, 6 februarie 2016

Marea mea, Divina!



marea
nisipul şi-l duce departe
unde valurile sărută
buzele norilor cu-o şoaptă
furtună
i-e dorul de-amantă de-o noapte
într-o îmbrăţişare se pierde învălurată

mareea
se-ntoarnă
unduind în versuri îndrăgostite
până unde se sfârşeşte dorul şi încep eu
veşnic respirând iubirea mării
până unde ţărmul desfată intens amor

ce caut eu,
când căutarea vine
în zâmbetul tău clipocit în obraji?
e-atâta viaţă cu tine, Divino,
şi umezi genunchii târâţi în aval!