Oricât de înzestrată aş fi cu o adiere de sinceritate, înlăcrimez până şi cele mai neveşnice iluzii.

marți, 24 noiembrie 2015

Tic-tac în noapte

a ticăi în părul tău nopţi cu secunde-stele
e ca şi când orele le-am trăit cândva
prea lungi prea ascultări fine în ureche


a ticăi în joc de cuvinte secunde-stele
e ca şi când trăirea am veşnicit-o cândva
prea eterna prea luciferica – ceasului neîntors


a ticăi minutarele pe cadranul morţii
e ca şi când întunericul lipseşte de la mâna dreaptă
prea stângace prea paradisiacă expresionist veşnicită


a ticăi în spaţiul trupului tău
e ca şi când veşnicia e infirmă fără tine
prea minut prea secundă de atemporalitate



duminică, 22 noiembrie 2015

păreri şi adoraţie





părerea mea
tot ninge, şi nu demult,
şi nu oricum, şi mă deprimă
nu-mi place, cum virgule aştern pe hârtie
şi tot ninge cu ele
până mă ia ameţeala
virgulă acum, virgulă după, iaca virgulă acum,
că pot,că vreau, că mă deprimă
şi tot ce enervează eu ador.
părerea mea?
şi nu demult o am
şi nu oricum şi nu deprimă
că virgula lipseşte avangardismul aştern pe hârtie
şi –o mototolesc în versuri noi
de - adâncă meditaţie
mă recunoaşte intuiţia minţii mele
când pot, când vreau şi mă dispune
că tot ce m-ameţeşte eu ador.