Azi nu mai este val de august,
pentru că malul unei minunate iluzii a fost spălat de ploaia de septembrie.
Aici e septembrie în august…a fost
septembrie în august, unde doar gândurile mele s-au aşezat liniştite şi
resemnate şi mai aşteaptă.
Urăsc aşteptările, cred că doar atât
mai aştept: să urăsc aşteptările, nu că nu m-aş urî pe mine c-o fac aşa doar de
dragul altora. Altora? Ce ipocrizie să găsesc un vinovat c-a fost furtună de
septembrie în august!...
Astea-s nimicuri!... Furtuna loveşte
geamul pe care-mi sprijin adesea fruntea, şi mă văd clară, deloc palidă, nu mă
recunosc, dar sunt eu cea care urăşte iar şi iar aşteptările, şi mă urăsc şi pe
mine…doar de dragul meu.
Azi…aştept un alt septembrie în august…fără
furtună, doar ploaie de anotimpuri dragi, în care ploaia să nu fie furtună de
lacrimi… şi toamnă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu