ţi-am sărutat iubirea devastată
din creştet până-n tălpi
şi mult prea plină de tine, iubire mută,
am presărat petale din iarbă de cicori
plătesc un câmp de-albastru
să-mi lase palmele s-atingă
catifelatul dor de răsărit din valsul
ce-l fredonez şi-acum desculţă
atât de-albastră mi-e mirarea
că taina florii o tot scutur
dar am să-i tot valsez înfiorarea
s-o pot atinge când voi fi flutur
şi-o să se-ntâmple- n zbor albastru
să-i satur dragostea şi pasul
când eu voi fi deja mireasa
pe-un dor de aripă sihastră
şi n-am să te urăsc nicicând….îmbrăţişarea mea albastră
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu