Oricât de înzestrată aş fi cu o adiere de sinceritate, înlăcrimez până şi cele mai neveşnice iluzii.

miercuri, 25 august 2010

ADVERBUL LOR

Aici, plutirea îngerilor se agaţă streaşină de degetele artistului care modelează tăcerea…
Aici, iubeşti şi urăşti deopotrivă culoarea unui nume fără nume şi-atâta sete arteziană te va copleşi echidistant.
Aici, capricii de destine, miros de proaspăt şi venin „Înger şi demon”, reunire El, Ea…Ei într-un ”Destul”… unul inimă, şi celălalt chin.
Aici tangouri verticale în pas de deux, vibrante forme piedestale, punct şi vedere, pictura muzicii cu propriile lor tălpi.
Aici un „bună dimineaţa”, „ rămâneţi”, „ reveniţi” în negru impermeabil.
Aici să fie prea târziu?
Desigur…cui îi pasă?
Şoptiţi-le până nu le este în culoare prea puţin.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu