Oricât de înzestrată aş fi cu o adiere de sinceritate, înlăcrimez până şi cele mai neveşnice iluzii.

duminică, 27 iunie 2010

AVATARII DEŞERTĂCIUNII.

Mi-eşti necunoscut
şi…plângi.
Dincolo de răspunsuri
pulsaţii …în van.
Mă prefac
păcat în inocenţă
şi-mi săruţi…prefacerea.
Închid săruturile tale
în diamante…pe furiş.
Nu mă poţi striga,
Nu mă poţi crea
încă.
Mă poţi ierta
fără sens
de…toate.
Tu mă prelungeşti
din săruturi triste
mă abandonezi
şi ne pierdem
în
naştere
viaţă
pasiune
moarte
avatari de trăire
deşartă.