toamna asta
n-are nicio ruginie închinăciune
niciun Dumnezeu
dar eu mă-nchin mie
până iarna va ninge
cu mantie de alb.
toamna asta
n-are nici cea mai vagă idee că
zâmbetul meu revine
şi mă -nchin ţie
până sângerez
cu versuri de ruginie închinăciune.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu