Oricât de înzestrată aş fi cu o adiere de sinceritate, înlăcrimez până şi cele mai neveşnice iluzii.

vineri, 5 septembrie 2014

Tremur de lacrimi....azi.



Tremuram in ceata monocroma care-mi estompeaza claritatea privilor…spre nicaieri… Tremura impreuna cu mine. Nefiresc pentru glacialitatea caldurii cu care ma-nvaluie. O intreb despre asta si ma lamureste. Mi-a adus in dar…tremurul tau… Imi sopteste ca esti „mai calda decat gustul sarutului lui Apollo cu corola inspumat de galbena a florii-soarelui.” Ii raspund ca stiu asta si-ti trimit sarutari mai gustoase. Mi-a promis ca-ti face halamida din sarutarile mele dar ca nu e de-ajuns. Stiu asta. N-a vrut sa ma lamureasca daca gestul delicat cu care tii intre degetul mare si aratator, o suvita rebela ca si visele-ti, pe care o aduci suav catre coltul gurii, in stanga, sa-ti viziteze buza de jos proaspat muscata, este al tau. Luna imi recita din lumina-i. Am intrerupt-o si am intrebat-o de tine. S-a suparat pentru intrerupere si mi-a soptit ca esti mai suava ca parfumul stropilor de roua care saruta petalele vantului. Stiam asta si i-am marturisit ca-mi pare rau ca nu pot sa te alint la fel de gingas. Mi-a promis ca-mi culege toate alinturile, si cu ele iti va colora cararile catre dimineata cu albastru turcoaz. N-a vrut sa-mi spuna daca iti intinzi usor cu aratatorul o suvita delicata ca sufletu-ti peste fruntea-ti ingindurata si peste nasuc ca sa-ti imparti chipul in doua. De asta meriti sa fii imbratisata….mult!...
Priveam cum ploaia se cearta cu caldaramul. Am vrut sa intervin dar m-a repezit. Nu mi-a pasat de lichiditatea irascibilitatii ei. Asa ca mi-a soptit ca-ti va anina in pletele-ti asteptande, toate perlele ei, ca sa fii mai frumoasa ca stralucirea sidefului sarutat de zbaterile aripilor pescarusilor. Mi-a mai marturisit ca, uneori…esti mai furtunoasa decat galopul stropilor ei peste caldaram. Stiam asta. Mi-a promis ca te va pieptana cu toate sarutarile mele pana ce gandurile-ti vor deveni pufos de albe ca…vata de zahar. Nu a pomenit nimic despre suvita rebela ca si fiinta-ti, pe care o intinzi usor cu varful degetelor mainii drepte, spre decolteu-ti in care se simt, in stanga-ti,…tresaririle de asteptare a…imbratisarilor

2 comentarii:

  1. Foarte frumos, doamna profesoara! Mi-au placut scrierile tale! Foarte bine ca le postezi! Cum spune si proverbul latinesc, verba volant, scripta manent! Anca(de unde de langa Pitesti) :)) Te pup!

    RăspundețiȘtergere