Tremur de lacrimi....azi.

Tremuram in ceata monocroma care-mi estompeaza claritatea privilor…spre nicaieri… Tremura impreuna cu mine. Nefiresc pentru glacialitatea caldurii cu care ma-nvaluie. O intreb despre asta si ma lamureste. Mi-a adus in dar…tremurul tau… Imi sopteste ca esti „mai calda decat gustul sarutului lui Apollo cu corola inspumat de galbena a florii-soarelui.” Ii raspund ca stiu asta si-ti trimit sarutari mai gustoase. Mi-a promis ca-ti face halamida din sarutarile mele dar ca nu e de-ajuns. Stiu asta. N-a vrut sa ma lamureasca daca gestul delicat cu care tii intre degetul mare si aratator, o suvita rebela ca si visele-ti, pe care o aduci suav catre coltul gurii, in stanga, sa-ti viziteze buza de jos proaspat muscata, este al tau. Luna imi recita din lumina-i. Am intrerupt-o si am intrebat-o de tine. S-a suparat pentru intrerupere si mi-a soptit ca esti mai suava ca parfumul stropilor de roua care saruta petalele vantului. Stiam asta si i-am marturisit ca-mi pare rau ca nu pot sa te alint la fel de gingas. Mi-a promis ca-mi culege toate alinturile, si cu ele iti va colora cararile catre dimineata cu albastru turcoaz. N-a vrut sa-mi spuna daca iti intinzi usor cu aratatorul o suvita delicata ca sufletu-ti peste fruntea-ti ingindurata si peste nasuc ca sa-ti imparti chipul in doua. De asta meriti sa fii imbratisata….mult!...

Priveam cum ploaia se cearta cu caldaramul. Am vrut sa intervin dar m-a repezit. Nu mi-a pasat de lichiditatea irascibilitatii ei. Asa ca mi-a soptit ca-ti va anina in pletele-ti asteptande, toate perlele ei, ca sa fii mai frumoasa ca stralucirea sidefului sarutat de zbaterile aripilor pescarusilor. Mi-a mai marturisit ca, uneori…esti mai furtunoasa decat galopul stropilor ei peste caldaram. Stiam asta. Mi-a promis ca te va pieptana cu toate sarutarile mele pana ce gandurile-ti vor deveni pufos de albe ca…vata de zahar. Nu a pomenit nimic despre suvita rebela ca si fiinta-ti, pe care o intinzi usor cu varful degetelor mainii drepte, spre decolteu-ti in care se simt, in stanga-ti,…tresaririle de asteptare a…imbratisarilor

Un alt inceput

A fost odată un timp de început, azi a luat sfârşit…Azi e tot el, puţin aburit, uşor ploios şi cuminte.

E un timp melancolic, pitit după o amintire în culorile toamnei, îl recunosc că şi lui i-am fost mamă.

Ieri i-am şoptit „somn dulce”…azi nu mai ştiu, deşi aş fi vrut, dar mâine sigur voi vrea să-l revăd în culorile altei toamne, doar eu să-i fiu mamă de împrumut.

Da, mă gândesc la acest început…un început din timpul maturităţii mele, şi –l bănuiesc temător,  timid, dar mă va întâlni, eu cu surâs stins, pentru că l-am învăţat în toate timpurile mele….e acelaşi, doar eu mai aproape de o altă maturitate. Începutule, vrei să fii copilul maturităţii mele?