...ce-ar trebui sa aleg?

Sunt rânduri pentru omul dascăl, căruia i-am ascuns în irişi două flori-albăstrele, pe care le-am hrănit cu strălucire, le-am iubit cu lacrimă şi le-am mângâiat cu delicateţea privirii pe care-o am când sorb chiar şi aburul la o cafea…Mă înclin valorii lui de om şi-i mulţumesc…

ţie, tu, atât de Dedal şi înnoptat în apocrife de iubire

adun frunzele căzute la genunchii îngălbeniţi de toamnă

să le cuibăresc în irupţia căderilor suspine

lovind,sfărâmând, firimituri de ploaie grele.

tu, ţie, vis nebun în miez de neştire,

îţi mângâi umerii cu odihna-mi vie să-mi devii eu,

să ne fim noi – plângând picuri destine

când goală clepsidra le mai scurge

şi-aşa frunză - n poală nervură să ating

stai atât de veştejită toamnă

să te sărut timid şi să mă adie vântul

ascuns în colţul zâmbetului tandru…