Surâs tomnatic foşneşte printre anii
aninaţi de pleoape
încercănate rimele se-mbată
Divin încǎtuşate- n lanţuri.
mǎ clatin
şi
vorbesc de Ingeri.
E noapte?
DA.
Mi-e frig de- atâta
alb.
Zâmbesc?
Se poate...
la graniţa dintre Un Ieri...şi-o Noapte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu