Oricât de înzestrată aş fi cu o adiere de sinceritate, înlăcrimez până şi cele mai neveşnice iluzii.

vineri, 17 septembrie 2010

VARIATIE DE...MINE

…sunt complicaţie prin natura cerului din ochii mei, şi nu vă imaginaţi că am ochii albaştri…nu…ci prin doar seninătatea şi blândeţea cu care privesc totul în jurul meu.

…de multe ori cerul e înnorat…dar e…indecis…şi departe de privirile celor din jur…aici e o problemă…cerul ochilor mei de deasupra vieţii lor…NU EXISTĂ!...înseamnă că voi fi senin….dar ei?...să nu aibă nici un cer?...să nu aibă nicio aspiraţie?...Dilemă…sau…nu!...

…oricum cerul nu-şi ascunde nepăsarea, ci doar umbra…pe care o clipesc cu genele negre, din care din când în când mai picură, câte-o lacrimă pe deasupra vieţii de apoi…

Să fiu eu cerul de care se agaţă cu seninătate…”acei oricine, sau nimeni”?...Parcă totuşi aş prefera să fiu fluture care pluteşte deasupra mizeriei din…cer.

****

1**** Otrăveşte –mă cu dulceaţa ta, doar aşa mă satur de afine.
2**** O să ne trezim rugină într-un acord de chitară autumnal.
3**** Idealul împlinirii e orbitor. De aceea merită handicapul orbirii pentru o secundă, ca să-l poţi vedea cu sufletul.
4**** Distanţa dintre mine şi tine este de…o formă accentuată a pronumelui NOI….Cum noi suntem atât de aproape, distanţa capătă forme nehotărâte ale unui ..împreună.

joi, 2 septembrie 2010

GALOP DE NEŞTIRE

mi-aştept…

durerea copitelor arse
în tropot amurg rătăcit

mi-aştept

prea-nstelata neştire
pe cerul pleoapei tale clipit

mi-aştept

nechezatul nevăzut în păşire
te chem la-nseratul trecut

şi…
…mă aştept…
azi
mâine
ori…mi-aştept…
în galop de …tine – obosit.