Nebunia înflorită mâinii şi stăruinţa cu
clipire de mătasă
Iubirea disipată o strigă-ncet de tare,
Dar statornicia-n imaterialitate, întrebarea
exclamată
Şi partea din mine logodită cu Cerul, vor spune -
crapă!
Mi-ar trebui nevoia de încăpăţânare precum
Unduirea derizorie a gândurilor amante
Sau bătaia de aripi, când foşnirea
Din coasta bărbatului meu se va fi risipind în
mine.
