S-au răscolit frunzele toamnei,
Şi s-au pornit în zbor tăcut-
Tot răspândesc uscate vremi uitate,
Ce-au adunat parfumul de cărări postum.
Norocu-ntâmplător ruină prăfuieşte,
Într-un mănunchi de graiuri crizanteme,
Vor înflori frumoasele lor toamne,
Înduioşând pălite raze-n soare.
Şi nu-mi vor adia culoare rouă,
Şi nici rugina nu va da să plouă,
Doar liniştea-mi e tristă crizantemă
De-nvălurate stele albe ruginite.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu