poveste

Uneori, când pieptul rece al toamnei mă atinge, scriu un vis în care personajele sunt un EL şi o Ea, doi îngeri de floare care se iubesc…Cu senzualitate, şi-agaţă palmele transpirate de diafan căutând intimitatea absolută în... absolutul pierderii în doi.

Morţi  de sete şi de foame de ei se adulmecă încă o noapte şi străbat viaţa ca pe-o îmbrăţişare….Şi nicio raţiune nu există în mângâierile lor şi nici un tu…doar iubirea fără noimă peste flori de salcâm. Ea îi curge prin vene, el i se  propteşte în artere, ea îi zideşte imagini din sine, el învaţă că-n degete se află fericirea, ea îşi deschide săruturi în respiraţia lui, el se închide tot în trupul ei şi dincolo de terestru…