culori nerimelate

sunt albul îngerilor răsfăţată
iar ei sunt răsfăţaţii norilor
din palma mea

sunt crin în mâinile nebunului de pică
chip senin ce-mi
înfloreşte poezia buzelor de nea

sunt cerc învăluind rotirea
nerimelată lacrimă de strigăt
miraculosul dor al paşilor de dans

sunt gustul savuros al nefirescului din an
o lume-ntreagă
lângă aşteptarea ta

sunt fericita
femeie fără noapte
de-atâta-nflorire în uscăciunea ta


sunt roşu-aprins
întins pe albă mărginire şi-atât de
de sclipitoare oglindire-n mine


sunt sărată şi limpede ca marea
un val de mângâiata spumă
atâta de frumoasă nestăpânit aval

şi cât de-albastră feminitatea atinge rostul
pulsând magia încântării mele
atâta rugăciune aştern obositelor picioare
ce-au străbătut imensitatea-nfiorată
atât de mine dor….