Oricât de înzestrată aş fi cu o adiere de sinceritate, înlăcrimez până şi cele mai neveşnice iluzii.

marți, 24 noiembrie 2015

Tic-tac în noapte

a ticăi în părul tău nopţi cu secunde-stele
e ca şi când orele le-am trăit cândva
prea lungi prea ascultări fine în ureche


a ticăi în joc de cuvinte secunde-stele
e ca şi când trăirea am veşnicit-o cândva
prea eterna prea luciferica – ceasului neîntors


a ticăi minutarele pe cadranul morţii
e ca şi când întunericul lipseşte de la mâna dreaptă
prea stângace prea paradisiacă expresionist veşnicită


a ticăi în spaţiul trupului tău
e ca şi când veşnicia e infirmă fără tine
prea minut prea secundă de atemporalitate



Un comentariu:

  1. Între secundă şi clipă e distanţă mare, nici ticăitul inimii nu poate surmonta această prăpastie. Ştii ce e curios? E curios faptul că oamenii sunt aplecaţi prea mult pe secundare uitând să măsoare clipele, pierzând în felul ăsta ticăitul zilelor, chinuindu-se în tic-tac-ul nopţilor în care timpul pare că se opreşte.

    RăspundețiȘtergere