m-am căutat în noaptea oarbă
când nu m-am regăsit destin în
stele
păşeam bâjbâind într-o viaţă
moartă
şi nu-ncăpeam de grele mângâieri serene
m-am resemnat cu - orbirea sacră
am atins aripile îngerilor din
senin
uşor m-am înălţat până ce-naltul
l-am învăţat, în timp, să-ngroape
îmi luminează ochii de iubirea
stelei ce-a murit demult în noi
şi nu ştiu, soarele mi-arată
norul
pe care-adorm când rănile nu dor
Unde eşti zâmbet, de ce nu-mi
eşti pe obraz?
