Oricât de înzestrată aş fi cu o adiere de sinceritate, înlăcrimez până şi cele mai neveşnice iluzii.

vineri, 27 septembrie 2013

MISE EN ABYME



mă sprijin
pe-un umăr de duioşie
zâmbesc bucuroasă
cu mine
cu tine
cu ea
copil
îmi aşez părul
pe-un umăr de duioşie
clipesc bucuroasă
cu ea
ea într-un sfârşit
cu mine.




miercuri, 1 mai 2013

magnolie, mi-e dor!



atât de neuitată stăpână
în lumea umbrelor de ploi
păşeşte albă şi miraculoasă
fantastică suflare – şoaptă.

parfum şi trup unduitor
retinică  mireasmă aspră
redă-mă simplu într-o noapte
moartă, atât să fiu şi…noi.

finalul meu ajunge-n mine
m-oi întâlni în slove şi tăceri
satinul razelor de lume
foşneşte alb pe tainicul amor.


şi-mpart cu tine toată moştenirea
 şi strigătul  nădăjduit din zori
când trupul nu-mi mai aparţine
suflare am,magnolie, fi-mi dor!




duminică, 24 februarie 2013

ieri...23 februarie...






Ieri am împărţit cu tine ziua
m-am făcut comodă în iarna ta
am viscolit amândouă şiruri de zăpezi cu “mai ştii?”
şi fiori de gheaţă în extensii de noapte

astăzi mă împart între a fost un ieri cu tine
şi-un mâine în braţele zilei ce m-aşteaptă
unde o să mă visez cât noaptea de lungă
fără speranţa că ne vom fi-mpărţit ziua
într-un februarie abandonată
                                                                                                  
   mi-au plâns degetele morţii noastre ...









vineri, 8 februarie 2013

...ce-ar trebui sa aleg?



Sunt rânduri pentru omul dascăl, căruia i-am ascuns în irişi două flori-albăstrele, pe care le-am hrănit cu strălucire, le-am iubit cu lacrimă şi le-am mângâiat cu delicateţea privirii pe care-o am când sorb chiar şi aburul la o cafea…Mă înclin valorii lui de om şi-i mulţumesc…

ţie, tu, atât de Dedal şi înnoptat în apocrife de iubire
adun frunzele căzute la genunchii îngălbeniţi de toamnă
să le cuibăresc în irupţia căderilor suspine
lovind,sfărâmând, firimituri de ploaie grele.

tu, ţie, vis nebun în miez de neştire,
îţi mângâi umerii cu odihna-mi vie să-mi devii eu,
să ne fim noi – plângând picuri destine
când goală clepsidra le mai scurge

şi-aşa frunză - n poală nervură să ating
stai atât de veştejită toamnă
să te sărut timid şi să mă adie vântul
ascuns în colţul zâmbetului tandru…