Hoţii au prădat lacrimi
de mărgăritare.
Niciodată nu i-am iubit
aşa de mult că le-au vândut în piaţa nebuniei,
cu…gerul îngheţat
de proaste cântări.
Dar mai aveau într-un
cufăr prăfuit o dimineaţă…
Am cumpărat-o la un preţ
de nimic…
Vreau să mă trezesc cu
ea, să beau cafea şi să-i vorbesc despre…mine, şi despre gânduri prădate.
Să fim prietene, ea –
blonda, eu – bruneta, ea – îngerul, eu – nădejdea, ea – sufletul, eu – trupul,
ea – pasărea cerului, eu – strigătul amar…să fim ceea ce am mai fost…
Da, ne ştim!
A lipsit puţin, că s-a
pierdut în noapte…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu