Oricât de înzestrată aş fi cu o adiere de sinceritate, înlăcrimez până şi cele mai neveşnice iluzii.

sâmbătă, 13 octombrie 2012

somnul florilor de minǎ





umbrǎ  în palme
de cuvânt
rǎsuflǎ aprig
ce mǎ doare...

îngenunchez icoanei
şi mǎ adun
floare de minǎ
închinând parfum...

mǎ doare orice
iertare
şi strop mǎ doare
şi pǎmânt
cǎ vreau sǎ mǎ retrag
tǎcând
în ziua florii care moare

câtǎ nevoie de cuvânt pierdut
în praful cristalelor de soare!