Oricât de înzestrată aş fi cu o adiere de sinceritate, înlăcrimez până şi cele mai neveşnice iluzii.

marți, 19 iunie 2012

sans faÇon…

   prea neclar.
o zâmbire se uită,
  urlă 
şi nu ştie de ce?!... 
  în locul ei
 nu i-ar fi nici ceaţa,
nici nevoi, nici dimineţi,
doar în pat cu altele.
 nici zi nu e,
nici noapte,
  doar …ea.
în amiaza rece nu ştie
   e totul vag 
secundele sunt nude
 nimic cât un sinaxar.
 o să aleagă oglinda 
doar ea îi va simţi şi umbra

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu