şi-am să-i cutreier noaptea
m-aştern apoi să te privesc
să smulg un fir de soartă-ţi
la nunta-ţi dinaintea noastră
ai s-odihneşti albastrul
vibrate, ostenite-atingeri
lumina lacrimă de diamant
nuanţe de poteci mimându-l
la nunta-ţi dinaintea noastră
tu, răsfăţată, a lungului final
atât de albă amintire-n vară
zâmbeşti cu toată tinereţea
în lunga rochie de bal
la nunta-ţi dinaintea noastră
O, Doamne! Cât eşti de frumoasă!
gingaş copil, contur de nor şoptit
îţ port azi trena şi-aştern mărgăritarul
ca să-l atingi în paşi de vals
la nunta-ţi dinaintea noastră
ai fi putut fi stea fără de moarte
ai fi putut fi geana – n nor clipit
dar răsăritul a cules floare de soare
să fredoneze melancolia mută
la nunta-ţi dinaintea noastră
priveşte cum respir cu tine
cum timpul tău secunde izolează
cu tine-n mine în ceas de deşteptare
un Univers…poteci şi…fluturi…
la nunta-ţi dinaintea noastră
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu