Oricât de înzestrată aş fi cu o adiere de sinceritate, înlăcrimez până şi cele mai neveşnice iluzii.

luni, 28 iunie 2010

PRĂPASTIE CEREASCĂ

Silueta tăcerii mele se loveşte de umbra nestatorniciei tale…
Doar paşii ploii ce – ascund grăbiţi povestea tristei dulci amintiri. Îmi moare şirul narativ al păşirii în intrigă, şi desluşesc doar un deznodământ: „Umbra palidă a ultimului sărut”…
Niciodată nu voi percepe un alt glas, decât cel al tăcerii prăpastiei cereşti.